Despre/About

De ce Ion D. BERINDEY?

Născut la 28 Iunie 1871 în familia arhitectului Dimitrie Berindey, Ion Berindey urmează meseria tatălui său, studiind arhitectura la aceeaşi şcoală ca acesta. Deşi îşi începe viaţa într-un secol deja industrializat, iar cariera sa începe aproape de secolul XX (în 1898 mai exact), secol care traversează schimbări majore ale criteriilor estetice, tânărul arhitect Berindey rămâne fidel artei învăţate la École des Beaux-Arts din Paris şi nu adopta nici Expresionismul, Futurismul sau Modernismul şi nici stilul Art-Deco.

Ion D. Berindey (scris uneori Ion Berindei) aplică cu convingere şi îndemanare stilurile arhitecturale franţuzeşti de secol 18, stiluri pe care le-a învăţat de la profesorii săi Honoré Daumet (1826-1911) şi Charles Girault (1851-1932). Berindey combină arhitectura stil cu o bogată ornamentică de faţadă şi de interior şi cu unele elemente Art-Nouveau. Mascaroni, ghirlande, basoreliefuri şi  sculpturi ronde-bosse sau ample copertine din metal şi sticlă animă faţadele sale în general simetrice. Misticismul figurilor antropomorfe care populează compoziţiile abstracte ale faţadelor îi transforma clădirile în prilej de expunere atât a artei, cât şi a unui sistem de valori total necunoscut omului de rând de astăzi. Omul nu aparţine strict străzii sau interiorului pentru acest tip de arhitectură. Omul este expus ca parte componentă, ca nucleu al inspiraţiei şi al efortului de a transforma materialul în acel ceva care-i transcende condiţia. Clădirile în general, ca orice creaţie antropică au ca element constructiv inpiraţia, dar, în cazul clădirilor sculptate, cum sunt cele ale lui Berindey, acest lucru transpare prin gestul omului de a-şi împrumuta înfăţişarea creaţiei sale. Gestul demiurgic instinctiv şi, totodată intelectual, de a modela creaţia după propria înfăţişare împrumută actului de a edifica un caracter biblic sau, după caz, mitologic.

Există experimente ale arhitectului şi în alte stiluri, ajutând la sintetizarea stilului Neoromânesc prin lucrări ca Leagănul Sfânta Ecatherina, Vila Costinescu şi Biserica de la Miroşi, Teleorman. O unică încercare (din câte ştim) în stilul Neogotic este dusă la o concluzie monumentală şi emblematică pentru oraşul Iaşi prin clădirea Palatului Administrativ (actualmente Palatul Culturii).

Deşi Ion D. Berindey nu adoptă modernitatea secolului XX, situarea operei acestuia nu este mărginaşă atitudinii generale asupra arhitecturii europene contemporane lui. Un foarte bun etalon pentru această realitate este Competiţia Internaţională pentru Palatul Păcii din Haga (1905), la care Berindey a participat, şi, chiar dacă nu am reuşit deocamdată să identificăm proiectul semnat de acesta, proiectele care au ocupat locurile de la 1 la 6 ne ajută să ne formăm o imagine asupra concepţiei asupra arhitecturii vremii.

Indiferent de stil - rococo-neoclasic, art-nouveau, neoromânesc sau gotic - este de remarcat înclinaţia arhitectului pentru sculptură şi sculpturalitatea ornamentaţiei clădirilor sale. Această constantă care transcende limbajele sale stilistice şi descrierile detaliat desenate ale acestor ornamente îl alătură pe Berindey unui grup de arhitecţi, care, măcar prin proiectarea sculpturilor, pot fi descrişi şi ca sculptori. Se poate remarca în planşele pentru Casa Arion, Palatul Cantacuzino, Leagănul Sfânta Ecatherina (obţinute de la Arhivele Naţionale Istorice Centrale, Direcţia Municipiului Bucureşti) tratarea detaliată a elementelor sculpturale şi se poate intui o bogată corespondenţă desenată între arhitect şi sculptori pentru a integra cât mai bine creaţiile artistice de dimensiuni mai mici în cadrul clădirii proiectate în acelaşi spirit.

Traseul propus prin acest proiect este unul dedicat integral creaţiei lui Ion D. Berindey. Am ales să extragem un număr mai mic de lucrări semnate de Berindey, dar care să formeze o promenadă. Creăm astfel un fel de hartă a comorii, X-ul (comoara) fiind însuşi traseul. L-am numit cultural din două motive: primul este legat de omogenitatea creaţiei, care dezvăluie atmosfera de sfârşit de secol XIX, început de secol XX, iar al doilea datorită înglobării în acest traseu a trei instituţii culturale sau de cult. Aceste trei instituţii sunt: Observatorului Astronomic "Amiral Vasile Urseanu" - Muzeul științelor experimentale, Muzeul George Enescu (care găzudieşte ocazional şi concerte) şi Capela din cadrul Leagănului Sfânta Ecatherina. De asemenea, am trecut în acest proiect şi adresele celorlalte lucrări Bucureştene ale lui Berindey, în speranţa că, la fel ca şi noi, veţi fi cuprinşi de atmosfera clădirilor pe care le veţi vizita. Astfel, după promenada de aproximativ patru ore petrecute sub ghidajul acestui proiect, veţi putea vizita şi alte locuri care poartă amprenta arhitectului Bucureştean, deschizând alte porţi culturale: Teatrul Foarte Mic şi Cimitirul Bellu (instituţie membră al ASCE - Association of Significant Cemeteries in Europe).

Traseul conţine şi câteva lucrări de urbanism ale lui Berindey, proiecte care pot fi experimentate prin promenade (sau rătăciri) individuale în zile ulterioare traseului propriu-zis. Astfel de zone proiectate sau parţial atribuite lui Ion D. Berindey sunt: începutul Bulevardului Aviatorilor (fosta Şoseaua Jianu), parcul Ion Voicu (fost parcul Ioanid), parcul Herăstrău (fostul parc Naţional), Parcelarea Bonaparte (străzile Cpt. Av. Demetriade, Mureşanu, Sofia, Ankara, Paris, Haga, Varşovia, Belgrad, Roma, Londra, Praga, Washington, Berna, Oslo şi Tokio şi Piaţa Dorobanţi), Parcelarea Filipescu (străzile Rabat, Venezuela, Atena şi Tirana şi aleile Modrogan şi Alexandru).

Born on June 28th in 1871, into the family of Dimitrie Berindey, Ion Berindey follows in his father's footsteps, studying architecture at the same school as he did. Even though he begins his life in an already industrialized century, and his career begins almost in the twentieth century (in 1898 to be more exact), a century that undergoes major changes of the esthetic criteria, architect Ion D. Berindey remains faithful to the art studied at the  École des Beaux-Arts in Paris, and he doesn't turn to Art-Deco, Expressionism or Futurism or any other new style.

Ion D. Berindey (sometimes spelled Ion Berindei) applies with conviction and skill French 18th century architectural styles, styles that he learned from his teachers Honoré Daumet (1826-1911) and Charles Girault (1851-1932).  Berindey used to combine style architecture with a richness of facade and interior ornaments and with certain Art-Nouveau elements. Mascarons, garlands, bas-reliefs and ronde-bosse sculptures or generous metal and glass canopies animate his generally symmetric facades. The misticism of the anthropomorphic and zoomorphic figures that populate the abstract facade compositions transform his buildings in an ocasion to exhibit art as well as a system of values completely forgotten today. Man does not belong strictly to the street or to the interior in this type of architecture. Man is exhibited as a component, as a nucleus of inspiration and effort to transform the material into that certain something that transcends it's condition. Buildings have, like any other anthropic creation, inspiration as a constructive element, but, in the case of carved buildings, like those designed by Berindey, this feature becomes visible through the human gesture of lending it's appearance to it's creation. The instinctive and intellectual creational gesture of modeling through lending ones own image gives the act of building a biblical or mythological nature.

PROIECT APĂRUT CU SPRIJINUL/PROJECT SUPPORTED BY

prin finanţare din timbrul de arhitectură/through architecture tax financing

AUTORI/AUTHORS:
prep. univ. drd. arh. Răzvan LĂCRARU
asist. univ. drd. arh. Mihaela LĂCRARU

FOTOGRAFII/PHOTO:
arh. Cătălin SĂTMĂREAN
(cu excepţia fotografiilor realizate de Răzvan LĂCRARU pentru Parcul Ion Voicu, vila Săbăreanu-Leonida, vila Maria Ioanidi, vila General Eraclie Arion,vila Amiral Urseanu,  vila Emanuel Kreţulescu, vila Ion Cămărăşescu)

DESENE/DRAWINGS:
prep. univ. drd. arh. Răzvan LĂCRARU

MULŢUMIM/THANKS:
- arh. Cătălin SĂTMĂREAN
- prof. univ. dr. arh. Mircea OCHINCIUC, preşedinte al Filialei Teritoriale Bucureşti a OAR
- ec. Gabriela TEODORESCU, director economic al Filialei Teritoriale Bucureşti a OAR
- ec. Isabelle TEODORESCU, responsabil financiar al Filialei Teritoriale Bucureşti a OAR
- Personalului Arhivelor Naţionale, Serviciul Municipiului Bucureşti